FAQ medici

Cu toate că în mod natural câinii se nasc fără anticorpi împotriva antigenelor DEA 1, administrarea de sânge DEA 1 pozitiv la un câine de grupă DEA 1 negativ va avea ca rezultat formarea de anticorpi anti DEA 1 în termen de 4-7 zile. Ca urmare, primitorii de sânge pot dezvolta reacții post transfuzionale întârziate chiar și de la prima transfuzie sau pot să dezvolte astfel de reacții imunologice severe după readministrări ulterioare cu sânge de la donatori DEA 1 pozitivi. S-a estimat că incidența reacțiilor post transfuzionale la a doua transfuzie de sânge netestat de grupă DEA 1 este de 15%.

Ideal ar fi să aveți în clinica dumneavoastră măcar un test de determinare de grupă sangvina pentru astfel de cazuri și după testarea grupei să comandați produsul sangvin adecvat. Dacă nu este posibilă testarea de grupă la momentul respectiv și câinele nu a mai primit niciodată altă transfuzie de sânge, recomandăm să recoltați o probă de sânge (pe eprubetă cu EDTA) înainte de administrarea produsului sangvin, administrarea transfuziei sangvine cu produsele disponibile la momentul respectiv și testarea de grupă ulterior pentru a cunoaște în eventualitatea altor transfuzii sangvine ce produs sangvin să se folosească.

Câinii ce nu posedă antigenul DEA 1 (sunt DEA 1 negativi) sunt percepuți în mod eronat drept „donatori universali”. Au fost descrise și prezența altor antigene de grupă la același donator (DEA 3, 4, 5, 6, 7, și 8, antigenul Dal etc) care pot fi responsabile de reacții post transfuzionale hemolitice întârziate sau acute chiar și la prima transfuzie de sânge. Testele de grupă din comerț sunt momentan limitate doar pe identificarea antigenului DEA 1, făcând dificilă detectarea antigenică a unui donator 100% „universal”.

Un studiu a determinat că utilizarea unei singure transfuzii de plasmă cu anticorpi anti-CPV comparativ cu utilizarea soluției saline în tratarea parvovirozei canine nu a arătat nici un efect semnificativ în reducerea semnelor clinice sau a viremiei și nici nu a accelerat recuperarea. (Bragg 2012). Elementele cheie ale unui plan dovedit eficient terapeutic împotriva parvovirozei includ fluidoterapia corespunzătoare și nutrițional enterală precoce (care este adesea trecută cu vederea).

Este adevărat. Este nevoie de aproximativ 3-4 zile pentru dezvoltarea anticorpilor împotriva antigenelor eritrocitare. Astfel, o unitate sangvină de la un donator care a fost compatibilă pentru prima transfuzie poate să nu mai fie compatibilă și după 3 zile.

Din păcate nu avem posibilitatea de a stoca sângele de pisică, ceea ce face produsul sanguin mai greu disponibil. În situații de maximă urgență se poate utiliza xenotransfuzia cu sânge de câine, însă doar o singură dată! Recomandăm însă să nu se recurgă la această metodă în mod obișnuit, deoarece reacțiile adverse sunt de multe ori severe. Cel mai important este ca grupa sanguină a pacientului să fie determinată cât mai repede pentru a putea găsi cât mai repede un donator disponibil.

Am decis să renunțăm pentru o perioadă la donatorii felini. Motivul principal: bunăstarea donatorilor și evitarea stresului la care erau supuși lunar aceștia (stresul transportului, al contenții, al sedării). Această decizie a condus însă la o comunicare mai bună între proprietarii de feline și a redus timpul de găsire al donatorilor eligibili în rândul acestora (uneori chiar si în 2 ore); Recomandăm proprietarilor pacienților să facă apel la cunoștințe sau prieteni pentru a găsi donatori eligibili. În continuare vă ajutăm cu procesul de testare și recoltare a sângelui de pisică la sediul nostru;

Terapia transfuzională se poate repeta de câte ori este nevoie, recomandabil la un interval de 24h, cu reevaluarea hemoleucogramei și efectuarea unui test de compatibilitate înainte. Se ajustează doza în funcție de hematocritul pacientului. Pentru pacienții cu hipovolemie prin pierderi masive de sânge se poate recurge chiar la terapie transfuzională agresivă/de înlocuire (transfuzarea unui volum de SI/alte componente sanguine ce depășește volumul de sânge estimat al pacientului în 24h SAU înlocuirea a ½ din volum în 3h).

Din păcate s-a dovedit că eficacitatea creșterii trombocitelor în urma administrării de CT este foarte scăzută. Timpul scurt de valabilitate pe raft (5 zile la temperaturi de 22˚C în unități de stocare speciale ce mențin o agitare continuă a produsului), numărul mic de trombocite care rămân viabile posttransfuzional și dozele necesare administrărilor (1unitate de CT/10kg) fac dificilă obținerea unui produs adecvat. . Scopul principal ar trebui să urmărească controlul hemoragiilor active, determinarea cauzei anemiei și instituirea unui tratament adecvat acesteia și nu creșterea numărului de trombocite. Singurul produs sangvin care conține trombocite viabile este sângele integral proaspăt transfuzat în 4h de la recoltare, însă și eficacitatea sa este scăzută în cazul trombocitopeniilor severe.

Un studiu efectuat pe 9 câini (J Vet Emerg Crit Care (San Antonio). 2011 Jun, “Influence of transfusion technique on survival of autologous red blood cells in the dog”, McDevitt RI1, Ruaux CG, Baltzer W) a demonstrat că rata de supravietuire a celulelor rosii transfuzate prin injectomat/infuzomat (mai ales) este foarte mica – chiar și după 24h . Alt studiu la pisica (efectuat pe 6 pisici) arata ca transfuzia prin injectomat e posibilă și că nu s-ar distruge celulele în urma trecerii acestora prin injectomat. Se poate folosi un filtrul de neonat la câini de talie mica pentru administrarea prin injectomat, cu condiția ca rata de infuzie sa nu fie mare ca sa se evite liza celulelor de in timp ce acestea sunt împinse prin filtru.

Noi recomandă administrarea volumelor mari de sânge prin metodă gravitațională.

Plasma (PPC sau PC) este utilizată cu succes în tratamentul deficiențelor de coagulare (coagulopatii cu caracter congenital sau dobândit). Deși produsele din plasmă conțin albumină și sunt, prin urmare, potențiale surse de înlocuire a acesteia, sunt necesare volume mari pentru a corecta astfel de pierderi. De exemplu, 20-25 ml / kg poate sa crească albumina cu aproximativ 0,5 g / dl (5 g / l), dar aceasta creștere poate fi de scurta durata, în funcție de cauza hipoalbuminemia. Utilizarea PPC in tratamentul hipoalbuminemiei a scăzut de-a lungul anilor, in parte datorita disponibilității soluțiilor de înlocuire a albuminei. Albumina umana este in general preferata in cazul pacienților cu hipoproteinemie severă. De asemenea, transfuziile de plasmă au fost folosite ca adjuvant in terapia pancreatitei acute la om si la câine. O evaluarea retrospectivă a administrării de PPC la câinii cu pancreatită nu a indicat nici un beneficiu al administrării, iar rata mortalității pentru acei câini care au primit plasma a fost mai mare decât pentru cei care nu au primit. Același lucru este valabil si in cazurile de CID.

Numai în urma unui consult medical și examen clinic se poate determina dacă o pisică este eligibilă pentru a dona sânge. Literatura de specialitate recomandă diverse protocoale pentru sedarea donatorilor felini, protocoale ce pot fi ușor disponibile oricărui medic veterinar.

Manual of Veterinary Transfusion Medicine and Blood Banking, ediția 2016, recomandă 3 protocoale, fiecare urmată de o perfuzare post donare (10ml/kg Ringer Lactat în decurs de 30min – 3h). Scopul perfuzării este de a regla tensiunea arterială și de a înlocui volumul pierdut în urma recoltării.

Da. Pentru orice animal care urmează să primească sânge de la alt animal este indicat să se realizeze testul de compatibilitate (chiar dacă transfuzia se realizează cu aceiași grupă de sânge). La pisică s-a descoperit recent prezență anigenului Mik care poate determina reacții sever hemolitice în cazul transfuziilor către pacienții felini lipsiți de acest antigen. Pentru a evita aceste posibile reacții se recomandă efectuarea testului cross match dintre donator si primitor și la feline.

Studiile atât pe om cât și pe animale au demonstrat că nu e nici o diferență în incidență apariției reacțiilor alergice (Marti-Carvaial 2010). Este corect să se realizeze o monitorizare corectă a pacientului în timpul transfuziei și să se opteze pentru astfel de medicații doar în cazul în care acest lucru este necesar. Pentru orice argument pro nu se justifică renunțarea la testarea compatibilității pretransfuzional.

In general o încălzire a produsului sangvin înainte de transfuzie nu este necesara. Încălzirea necontrolata poate cauza denaturarea proteinelor si a factorilor de coagulare, precum si deteriorarea eritrocitelor si hemoliza acestora . Trecerea sângelui prin linia tubului transfuzorului va facilita in timp ca produsul sangvin sa ajungă rapid la temperatura camerei atunci când este administrat la rata normale. Încălzirea produselor sangvine este necesara când se administrează volume mari de sânge, rata de transfuzie este mare (urgente) sau daca animalul este hipotermic. Dacă se dorește încălzirea produsului, înainte de utilizare, acest lucru se poate realiza pasiv la temperatura camerei sau la temperatura corpului uman (ținut între palme sau în contact cu trupul). Dacă este necesară o încălzire rapidă, se aşează produsul într-o baie de apă la 37 grade, fiind protejat printr-o alta punga ce nu permite contactul produsului cu apa (folosind zip bags, procedeul fiind denumit “double bagging”). NU se încălzește la microunde.

În general nu este necesara diluția concentratului eritrocitar pentru a reduce vâscozitatea.

Puteți ajuta prin încurajarea și informarea corectă a proprietarilor de animale privind donarea și recoltarea de sânge. Astfel contribuiți la creșterea numărului de donatori activi și împreună salvam mai multe vieți. De asemenea suntem deschiși pentru a crea noi parteneriate. Ne puteți ajuta prin a ne oferi, în caz de nevoie, o locație (o sală) în cadrul clinicii sau cabinetului dumneavoastră, în care ne putea desfășura activitățile de recoltare atunci când suntem plecați pe teren sau când organizam caravane de recoltare prin țară.